O educatie libertina

Autor: Jean-Baptiste Del Amo

Editura: Vellant

Înainte să începi să citeşti această carte, asigură-te că eşti tare de stomac. Sau ia un Metoclopramid, preventiv, sau ai grijă să ai nişte lămâie prin preajmă. Şi n-ar strica să ai şi nişte parfum în apropiere, just in case. Şi nu glumesc deloc, aproape toată prima parte din O Educaţie Libertină am parcurs-o strâmbând din nas. Fragmentele descriptive sunt foarte dese, detaliile se frâng unul din altul, iar textul musteşte de imagini vizuale şi olfactive (auditive mai rar). Faptul că Del Amo este în stare să îţi picteze pe retină cu uşurinţă cam tot ce doreşte este şi minunat, şi chinuitor în acelaşi timp.

Dar nu renunţa. Urmăreşte povestea lui Gaspard, venit din umilul Quimper şi sosit la Paris, vezi cum se ridică din mizeria Senei şi reuşeşte (mai mult sau mai puţin) să îşi îndeplinească aspiraţiile de a urca pe scara socială.

Operele alese ale lui T.S. Spivet

Autor: Reif Larsen

Editura: Vellant

Datorită denumirii sale, am tot evitat să aleg această carte din listă. În fond, cine era T.S. Spivet? Nu mai auzisem niciodată de el, cine ştie ce fel de ciudăţenii scria, şi chiar nu voiam să iau o ditamai cartea care avea toate şansele să nu-mi placă. Dar, cumva, am ajuns să îi citesc descrierea într-o zi şi, cu un zâmbet pe buze, m-am grăbit să o fac a mea.

Este o carte altfel. În primul rând, este pătrată, deci pe alt format faţă de majoritatea cărţilor pe care le-ar avea cineva în bibliotecă. (Deşi cred că ar avea loc lângă Uibesc, a lui Iv cel Naiv, editura Vellant le-a făcut de dimensiuni asemănătoare.) În al doilea rând, pe margini avem desene, scheme, imagini, notiţe, aşa cum ne-am crea (sper eu) mai toţi un jurnal de călătorie, amintindu-mi de însemnările similare din cartea cu care am început maratonul, Extrem de Tare & Incredibil de Aproape, de Jonathan Safran Foer.

Mainile mici

Autor: Andrés Barba

Editura: Vellant

O carte micuţă, pentru când nu prea ai timp. Stilul e plăcut, iar naraţiunea e uşor de urmărit, transformând Mâinile Mici într-o carte numai bună de luat la drum scurt, cu autobuzul sau metroul.

Personajul principal este o fetiţă care îşi pierde ambii părinţi în urma unui accident: „Taică-meu a murit pe loc, iar mama la spital.” Pe tot parcursul cărții predomină un singur nume asociat unui chip: Marina. Apoi, al unei păpuşi cu acelasi nume, pe care o primeşte cadou.

Marina ajunge la orfelinat, unde o cunoaşteşi pe naratoare. Aflăm numele fetiţelor din orfelinat, când Marina le citeşte de pe sertarele colorate din dormitor. Fetele sunt un fel de personaj colectiv, nu se face vreo diferenţiere între ele, iar naratoarea ar putea fi oricare.

Cu Iv. Cel Naiv

Am profitat de ultima zi de precomanda pentru ultima carte a lui Iv cel Naiv, Nesfarsesc, de la Carturesti. Anul trecut imi luasem tot asa si Uibesc, cu tot cu autograf, si mi-a placut tare mult. O tin pe una dintre noptiere de iarna trecuta. Pe Versez nu o aveam, nu mai exista. Pe vremea in care a aparut aceasta din urma habar nu aveam de autor, am aflat de el abia din Revista de Povestiri.

Dar iata ca am avut parte de surpriza de a gasi si Versez, reeditata. A sosit azi si-am luat-o cu mine la o cafea. Am petrecut niste minutele minunate, cu stat la caldurica, citind poezii si savurand mirosul cafelei de sezon* si aroma de carte noua raspandita la fiecare pagina data.

Astept cu nerabdare si Nesfarsesc, iar pana atunci ma delectez cu poeziile lui Iv cel Naiv si cu ilustratiile lui Vali Petridean din Versez, dar si cu cele de pe site-ul autorului.