„Mă uit la terasa goală, cu unsprezece angajaţi discreţi, manevrând în linişte tacâmuri şi şerveţele, sticluţe de ulei şi oţet, pentru nişte clienţi care probabil că încă nici nu s-au trezit, maşinile foşnesc trecând lin pe străduţa de dincolo de gard şi este, de fapt, atât de linişte, încât mai întâi aud frunza desprinzându-se din creangă şi abia apoi o văd câzând în semicercuri frângându-se lent, până atinge cu un icnet scândura udă.”

– din Spre văi de jad şi sălbăţie, de Veronica D. Niculescu

Anunțuri

„Ar fi făcut orice pentru el. Sunt unele femei care ar face asta. Majoritatea poveştilor de dragoste sunt aşa, din câte văd. Inima începe să se simtă ca o barcă de salvare supraîncărcată. Laşi mândria la o parte pentru a o ţine pe linia de plutire, la fel şi respectul de sine, şi independenţa. După un timp, începi să arunci oameni peste bord – prietenii, toţi cei pe care îi cunoşti. Şi tot nu e de-ajuns. Barca se scufundă, iar tu ştii că te vei duce la fund odată cu ea.”

– din Shantaram, de Gregory David Roberts

 

„Legendele sanscrite străvechi vorbesc despre dragostea predestinată, legătura karmică dintre sufletele predestinate să se întâlnească, să se ciocnească şi să se înrobească unul pe altul. Legendele acelea spun că pe femeia iubită o recunoşti instantaneu pentru că-i iubeşti toate gesturile, toate cuvintele, toate mişcările, toate sunetele şi stările de spirit care-şi ridică ruga în acei ochi. Legendele spun că o recunoaştem după aripi – aripi pe care doar noi le putem vedea –, şi asta datorită faptului că dorinţa pentru ea ucide în noi orice alt impul erotic.

Tot acele legende avertizează că o asemenea dragoste predestinată poate fi, uneori, posedarea şi obsesia unui şi numai unuia dintre cele două suflete îngemănate de soartă. Dar înţelepciunea, într-o anumită privinţă, este opusul dragostei. Dragostea supravieţuieşte în noi tocmai din pricină că nu este înţeleaptă.”

– din Shantaram, de Gregory David Roberts

– Şi unde mergeţi voi?

– Ne ducem să stăm la un ashram, spuse prietenul lui. Este condus de cei din familia Rajneeshi, la Poona. Cel mai bun ashram din ţară.

Cele două perechi de ochi albaştri se holbară la mine cu dezaprobare vagă, aproape acuzatoare, specifică celor convinşi că au găsit calea spre adevăr.

– din Shantaram, de Gregory David Roberts