Sherlock Holmes, a love story

Rămăsesem aici la întrebarea ce să fie, ce să fie? Ei bine, a fost Sherlock Holmes – The complete illustrated short stories, pe care o mai citesc şi acum. O prelungesc şi o savurez printre multe alte cărţi, citind o povestire azi, una poate mâine, dacă nu, mai bine la următorul sfârşit de săptămână…

M-am îndrăgostit de Sherlock Holmes din întâmplare. Nu a fost dragoste la prima vedere, ci a crescut în timp. Prin 2013, D. îmi tot zicea cum citea el fascinat povestirile cu Sherlock Holmes pe când era mic. Apoi, în vara lui 2014 am ajuns la Londra cu o prietenă, fană a serialului tv cu Benedict Cumberbatch, aşa că paşii ne-au purtat pe Baker Street, la numărul 221B.. spre o coadă infernală, la intrarea în muzeul Sherlock Holmes. Fiind iubitoare de mărunţişuri şi detalii, am devenit curioasă. Dar nu suficient. Am încercat serialul, dar l-am abandonat curând: back then, I wasn’t a cumberbitch. (Bine, nici acum nu sunt, dar mi-a devenit simpatic cu pinguinii şi cu clipul în care e Smaug.)

Revenind, anul trecut mi-am activat, în sfârşit, cardul de la @British Library. Îl urmăream, pe lângă Margaret Atwood, şi pe Julian Barnes. Voiam doar să mai bifez câteva dintre cărţile sale şi aşa mi-a picat în mână Arthur & George. Şi, surprize-surprize: Arthur era Sir Arthur Conan Doyle! Mi-a plăcut povestea scriitorului (mai puţin spre final) şi l-am descoperit pe Sherlock din perspectiva creatorului său. Şi, zău, pe măsură ce Arthur îl ura mai mult, eu începeam să-l îndrăgesc. Şi mi-am dorit să îl descopăr în povestiri şi romane scurte, pe teritoriul lui.

Căutarea a fost mai mult în zadar. În română nu o găseam şi nici nu prea mi-o doream. O preferam în engleză, dar nu găseam romanele. Şi citisem că e mai bine să începi cu romanele, deşi mulţi spun că nu contează ordinea. (Dar contează, pentru că Watson mai face scurte trimiteri la întâmplările romane încă din primele povestiri, pe când invers nu se întâmplă.)

Din fericire, D. mi-a făcut la un moment dat cadou 2 cărţi mari şi groase, una cu o copertă albastră, alta cu copertă verde: Sherlock Holmes – The Complete Illustrated Novels şi The Complete Illustrated Short Stories. O ediţie minunată, cartonată, cu toate întâmplările într-un singur loc, cu toate ilustraţiile originale, cu foi plăcute la atingere! Scrisul cam mic, iar cărţile cam grele pentru a le lua pe la metrou, dar ce mai contează asta?! Am devorat romanele la începutul concediului de Crăciun.

12771721_1322061334475593_3243104549720867335_o

(Paranteză. Bunicul o întreabă pe mama ce mai citesc. Când află de Sherlock Holmes, o roagă să îi dea şi lui cărţile când termin. S-a pleoştit când a aflat că nu sunt în română. Aşa că de Crăciun i-am luat şi lui, în română. Le-am găsit în Librarium, în Mega Mall, după o lungă căutare. Sunt de la editura Curtea Veche. Paperback, subţirele, cu un scris aşa mărunt şi înghesuit că mi-era milă de ochii lui Dada, dar i le-am luat că nu existau alte opţiuni. Păcat, dar bine că le-au scos şi aşa.)

La scurt timp după ce am început al doilea volum, am zis să încerc şi filmul cu Robert Downey Jr. Pentru că era cu Robert Downey Jr. Şi.. îmi pare rău că am făcut-o, după cum s-a văzut şi din ce am scris pe pagina de facebook a blog-ului:

[…]Sunt inca la primul: minutul 98 din vreo 120 si ceva. De ce atata Irene Adler? De ce e Holmes asa aiurit? De cand pariaza Watson? De cand e Holmes asa gelos? De ce e Watson asa rautacios cu Sherlock? De cand o uraste Holmes pe Mary? De cand sunt inspectorii atat de idioti? (Granted, nici in carti nu sunt foarte luminati pe langa Holmes, dar sunt suficient de isteti incat sa nu injoseasca inteligenta lui Sherlock si a cititorilor.) Si Lestrade, corupt..? In carti este considerat „the best of a bad lot”, ba chiar i se recunoaste si evolutia in bine la un moment dat.

Si in film gasim reciclari ieftine! De exempu: „You have a grand gift for silence, Watson. It makes you quite invaluable as a companion.” In carte, se continua cu ” ‘Pon my word, it is a great thing for me to have someone to talk to, for my own thoughts are not over-pleasant”. In film gasim asta. M-au mai deranjat si alte elemente ratacite si scoase din context (cum ar fi ceasul zgariat cand e „intors” de proprietarul alcoolic, ceas foarte des amanetat din cauza insemnarilor de pe spate, mentionat in The Sign of Four) a caror reciclare m-a tot indemnat sa zic „nu”, sa pun pauza si sa revin mai tarziu.

Sunt uimită de mine însămi câte detalii am reuşit să reţin din povestiri, fără să încerc măcar. Aceiaşi memorie la detalii o văd şi la personajul lui Mark Haddon din The Curious Incident of the Dog in the Night-Time (O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii) atunci când piguleşte cazurile şi firea lui Sherlock Holmes. Aceeaşi raţiune în spatele unor mărunţişuri din cazuri. Şi acelaşi dispreţ pentru sfârşitul vieţii lui Conan Doyle. Un pic îngrijorător, dar mă face să îndrăgesc mai mult şi cartea şi personajul principal, Christopher. (O scurtă prezentare a cărţii acesteia se găseşte aici.)

Îmi doresc ca după ce termin povestirile să revin la serialul BBC. Şi să mai stau o dată la coada de pe Baker Street, să vizitez iar muzeul şi să şi înteleg toate poveştile din spatele tuturor obiectelor expuse acolo.

10570470_753172918054987_8801962537267156488_n

Anunțuri

Un gând despre &8222;Sherlock Holmes, a love story&8221;

  1. Pingback: Early Easter egg | Raftul Mirelei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s