The edible woman (Femeia comestibilă)

The Edible Woman bz margared AtwoodAutor: Margaret Atwood

Editura: Virago, 2009

Dacă tot sunt atât de aproape de biblioteca @British, e păcat să nu profit. Pândeam cartea asta încă din luna iulie! A fost returnată prin septembrie şi am înşfăcat-o imediat ce am zărit-o.. deşi la momentul respectiv căutam altceva (nişte Ian McEwan).

Îmi place foarte mult Margaret Atwood, pe care am citit-o prima dată întâmplător, după ce am primit cadou Ochi-de-pisică. Nici măcar nu era o carte-recomandare, că nici el nu citise până atunci vreo carte de Atwood, însă ceva din paginile răsfoite prin librărie i-a zis că mi-ar merge la suflet. Şi nu s-a înşelat.

Pe autoare am ajuns însă să o îndrăgesc cu adevărat abia când i-am descoperit stilul în engleză, citind The Blind Assassin (Asasinul Orb). Şi pe aceasta am împrumutat-o tot de la bibliotecă. O aveam acasă în română, dar e cu totul altceva în traducere. Diferenţa dintre textul în engleză şi traducere s-a simţit cel mai acut în The edible woman (Femeia comestibilă), pentru că primele două treimi ale sale nu prea m-au prins prin acţiune sau personaje. De exemplu, Marion McAlpin, personajul principal, era o fată care.. avea nişte probleme. Pe scurt, dacă eu (sau orice altă fată) mi-aş lăsa prietenul şi amicii într-un bar şi aş fugi pe străzi şi prin curţile oamenilor şi aş sări garduri pentru a nu fi prinsă de respectivul prieten sau de către amic, dar aş avea totuşi grijă să alerg suficient de încet încât să nu descurajez urmărirea.. aş fi niţel sărită de pe fix. Iar dacă apoi, la casa aceluiaşi amic m-aş înghesui în praful de sub pat pentru a mă ascunde de cei din jur, dar aş suferi că nu îmi sesizează nimeni lipsa.. poate aş fi chiar nebună. Ce să mai zic despre prieten, care e îngrozit de căsătorie, dar după o astfel de ieşire rosteşte „you’re a sensible woman” şi propune o logodnă?! Bine, de fapt toate personajele aveau probleme de o natură sau alta, cam asta e şi ideea. Dar se vrea o carte serioasă şi îi lipseşte verosimilitatea, în opinia mea.

Revenind, e o carte pe care Atwood a scris-o pe când avea 23 de ani şi pe care a reuşit să o publice la 24. Mă uit la mine, la 27 de ani, mai am până mă pot considera o persoană cu picioarele bine înfipte în pământ. Aşa că pot fi foarte indulgentă în privinţa poveştii şi a personajelor cu personalităţile lor scindate cu tot. Bine, nu foarte: mă chinuiam să mă motivez să redeschid cartea. Dar uneori reuşeam şi mă prindea. Mă prindea prin stil, prin felul în care îşi compunea enunţurile şi îşi învârtea cuvintele. Şi citeam mult. Apoi întrerupeam, din diverse morive, rămâneam iar doar cu povestea, iar dispărea motivaţia.. Cred că dacă aş fi citit cartea în română nu aş fi reuşit să o termin. Dar, aşa, încetişor, am reuşit să o returnez miercurea aceasta.

Faptul că The Edible Woman nu mi s-a părut o poveste reuşită nu m-a descurajat din a o citi pe Atwood, dar m-a încăpăţânat în a o căuta netradusă. Prefer să îmi iau cărţile din librării, aşa că dacă zăriţi pe undeva cărţi ale lui Margaret Atwood în engleză, poate vă gândiţi şi la mine şi îmi daţi un semn.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s