Festina Lente

„Fiecare secol are, poate un mal du siècle al său. Al nostru ne împinge să n-avem răbdare… Trenuri, avioane, vapoare, toate gâfâie, își ambalează la maximum motoarele aruncând în aer trâmbe de fum… bilete de avion, bilete de vapor, bilete de tren, gări, aerogări, porturi, „Parisul în două zile”, „Mexicul pe scurt”, vize de intrare, vize de ieșire, hoteluri, „Taxi!”, pliante, cine mai are timp să citească Odiseea? Suntem grăbiți, „Legați-vă centurile, peste câteva clipe vom decola”, trenurile pleacă toate „peste cinci minute”, Ladies and Gentlemen, Mesdames et Messieurs, Señoras y señores, nu mai e timp nici să alergăm în prima librărie, să citim cartea pe drum… și,, la urma urmei, ce vroia Homer? Atâtea încurcături pentru ca să aducă un grec șiret pe țărm pietros unde abia creștea iarbă pentru capre… Nu, din păcate, nu mai e timp, suntem între o gară și alta, între un avion și altul, îmbătându-ne de graba noastră ca de un scop… Doamne, și totuși am vrut ceva, am dorit ceva, dar ce anume? Ne-ar trebui un popas, puțină liniște, să ne adunăm gândurile… Dar, vai, semaforul arată că trenul nu mai poate să aștepte, scara avionului s-a retras, „Legați-vă centurile de siguranță!”, iar vaporul se desprinde de chei. Să lăsăm Odiseea, să răsfoim ghidurile și mai ales să nu uităm să trimitem cunoscuților și necunoscuților ilustrate, însoțite de câteva rânduri, eventual cu vorbe prescurtate, în vreme ce continuă zgomotul roților pe șine, vuietul elicilor în aer, iar pe puntea vaporului toată lumea zâmbește auzind un vals desuet: „Valsuri, acum? Cine mai are vreme de valsuri, mon cher? Ne trebuie altceva, care să ne sugereze beția vitezei în cursele de formula unu…” Festina lente? Cine a spus asta? A, da, am învățat pe vremuri la orele de latină că poeții îi sfătuiau pe romani să se grăbească încet, în schimb cohortele înarmate făceau să trepideze drumurile imperiului… Dar ce rost are să ne aducem aminte de dictoane depășite? Ele sună ca valsul acela de pe vapor. Deși ar fi o glumă bună ca în gări și aerogări, în loc să anunțe trenurile și avioanele care vin și care pleacă, să se repete aceste două cuvinte, festina lente, mai întâi rar, silabisit, apoi din ce în ce mai repede, până nu se mai înțelege nimic. Inclusiv înțelepciunea o vrem în forme concentrate. Nu mai avem chef să reluam raționamentele, să cântărim argumentele, vrem să sărim direct la concluzie, nu mai avem răbdare să citim o carte întreaga, vrem o fraza frumoasă, înțeleaptă, atât. „

– din Caminante, de Octavian Paler

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s