Amantele

amanteleAutor: Elfriede Jelinek

Editura: Polirom, 2013

In luna aprilie am ajuns la Iasi, cu munca. Am fost intampinata noaptea, in gara, de coechipierul booktopic Sebastian, care mi-a carat amabil bagajul pana unde eram cazata. Acolo, mi-am lasat colega de camerasa adoarma la loc si am iesit sa vad orasul, pentru prima oara. Ne-am retras intr-o.. cafenea / pub (?) rock si ne-am pus pe povestit.

Cat am stat in Iasi, cum scapam de la targ  si de la activitatile sociale legate de job, m-am vazut cu omul asta. Si-ntr-o seara si cu Teo. M-au plimbat si cica din cauza locurilor prin care am fost plimbata mi se mie Iasi un oras frumos.

In penultima zi, dupa o plimbare lunga prin gradina botanica si o masa in aer liber, printre pisici, am dus-o frumos pe colega pana aproape de casa, iar booktopicul  m-a dus sa mananc papanasi. Nu mai stiu cum se numea, dar mi-a placut mult cum arata, era si muzica buna.. Eh, oricum, acolo n-aveau papanasi. Dar au avut clatite excelente! Am impartit o portie si apoi a pus pe masa 2 carti. Adica aceeasi carte in dublu exemplar, ca sa fiu mai precisa. Ca cica pe booktopia era un schimb de carti si voia sa participam si noi. „Dar eu nu ti-am luat nicio carte.. Trebuia sa iti fi luat o carte!” Ca ne mai vedem noi, oricum.

In ultima zi, la recomandarea baietilor, am ajuns cu colega la Oscar’s, locul cu Papanasul, o enormitate cam ca la Lyana din Vama, if not even larger. Si-apoi direct la gara.

Ploua, aveam o casca in ureche si incepusem sa rasfoiesc cartea. Scrisa fara majuscule, nici macar la inceputurile de fraza. Nici macar un nume cu majuscula. Un ton monoton si sec, total obiectiv. Si cam negativ, chiar ajunge sa isi reproseze acest lucru naratorul (naratoarea):

„nu trebuie descris doar ce e negativ si urat.”

Dar, in fond:

„acesta nu e un roman bucolic.

acesta nu e nici un roman de dragoste, chiar daca asa pare.

desi pare ca e vorba despre viata bucolica si despre dragoste, nu e vorba totusi nici despre viata bucolica si nici despre dragoste.”

si

„pentru banii pe care-i dati, nu va puteti astepta acum si la descrieri de natura! doar nu suntem la cinema!”

Este de fapt povestea a doua femei, briggite si paula, prima de la oras, a doua de la tara. Si mai este despre barbatii pe care acestea ii iubesc: heinz, respectiv erich. Si despre familiile acestora, pline de ura si de violenta si lipsite de speranta si de bunatate (in sensul adanc, nu de aparenta).

Cu raceala, ne sunt prezentate framantarile lor, le descoperim deosebirile in trasaturi si gesturi, precum si asemanarile in capitolele in care privim povestile lor simultan. Caci altfel, avem o structura ordonata: un capitol despre briggite, urmat de unul despre paula si tot asa.

Finalul e sec si negativ. Ne demonstreaza ca isi ating telurile cei care isi pierd posibilitatea de a simti (sau pur si simplu nu o au) si care sunt in stare sa calce peste cadavre ca sa ajunga unde isi doresc. Si se tot subliniaza ideea de ciclicitate inutila. Femei casatorite cu barbati ca sa nasca prunci care vor creste si se vor marita/insura si tot asa, mereu intr-un sentiment de ura, de tragere inapoi pentru ca daca mama a suferit e firesc sa sufere si fiica.  Ciclicitatea apare si la final, cand cea care simtea, isi pierde aceasta latura si ajunge in punctul de plecare al celeilalte.

Sebastian a abandonat cartea, din cate am inteles. Nu i-a placut. Nu o pot numi o carte minunata, dar a fost suficient de interesanta pentru a o termina. Da, e monotona si iti induce o oarecare stare de amorteala, insa e un bun exemplu de „asa nu”. Si cateva citate tot am cules:

„daca ii e cuiva dat sa-si traiasca destinul, atunci cu siguranta nu aici.

daca are cineva un destin, este vorba de un barbat. daca i se face cuiva un destin, este vorba de o femeie.

din pacate, aici viata trece pe langa tine, numai munca ramane pe loc. uneori vreuna dintre femei incearca sa se alature vietii care trece pe langa ea si sa palavrageasca un pic.

din pacate, viata ii trece atunci adesea pe dinainte in masina, prea rapid pentru o bicicleta. la revedere!”

„brigitte vrea sa-si primeasca viitorul gata facut. ea insasi nu si-l poate face.”

„brigitte are o tinerete pe care trebuie s-o imparta si cu altii, de pilda cu fabrica si zgomotul dinauntru si cu autobuzul supraaglomerat. toate astea infuleca din tineretea brigittei.”

„doare trupul trupeste si sufletul sufleteste”

„care este contrariul unui porc?”

„in localitate exista o ura generala care musca tot mai mult imprejurul ei, contamineaza totul si nu scuteste pe nimeni, femeile nu sunt capabile sa vada ce au in comun intre ele, doar deosebirile. acelea care u primit ceva mai bun datorita avantajelor lor fizice vor sa-l pastreze si sa-l ascunda de celelalte, acestea vor sa le deposedeze pe cele dintai sau sa ia ceva si mai bun. domnesc o ura si un dispret general.”

„[…] stie insa si in somn ce conteaza, si anume, numai si numai sentimentul.”

„paula asteapta ceva, si anume sa fie aleasa. si asta e tot ce conteaza. ce conteaza e sa fie aleasa de cel potrivit.

paula n-a invatat niciodata sa aleaga si sa decida ea insasi. paulei i se intampla totul la diateza pasiva, nu la cea activa. lucrul extrem ce i se poate intampla este sa spuna o singura data nu. dar prea des nu ar trebui sa spui nu, pentru ca daca ai spus nu cu o singura data prea mult, norocul trece in viitor pe lana tine si nu-ti mai suna la usa.”

„viitorul vine peste tine ca o grindina. dragostea, de e sa vina, vine ca o furtuna. in cel mai rau caz, nu vine deloc.”

„de ce nu e oare multumita brigitte cu ceea ce are, adica cu nimic?

altele n-au nici ele nimic, si totusi sunt multumite.”

„paula a citit ofata despre anumiti barbati care lasa intr-un peisaj obisnuit impresia unor pantere in jungla.

stranii, periculosi si placuti pentru inima.”

„dar nu e voie sa uiti prezentul de dragul viitorului. dar normal ca nu este voie (mare greseala!) sa scapi cu totul din ochi viitorul de dragul prezentului.”

„erich nu se gandeste nici o secunda la paula. paula este ceva de la sine inteles, la fel ca si aerul de respirat. paula nu vrea sa fie ceva de la sine inteles, ea vrea sa fie ceva deosebit.

„de aceea bunicuta si este atat de iubita de copii. bunicuta nu este niciodata iubita de sot si sotie, fiindca ea se amesteca.”

unora le este suficienta lumina soarelui pentru a straluci. iar altii au nevoie de un intreg magazin de instalatii electrice pentru asta.”

„iubirea a plecat de mult la culcare. nimeni nu poate ramane treaz atata vreme.”

„cum e, asadar, posibil ca dragostea sa doara cand vine? nu doare doar cand pleaca?”

„din acest motiv n-am descris dragostea intre erich si paula. pentru ca ea n-a existat. a fost ca o gaura in care te impiedici, si dupa care topai mai departe. nimic nu s-a sfaramat. in afara de o faptura omeneasca in floarea varstei sale.”

„in capul paulei rasare un mic boboc, poate croitoria ar fi fost totusi mai buna decat erich. bobocul este imediat rupt si calcat in picioare. in inima paulei se ofileste si moare tacut ultimul lastar de dragoste.”

„aceasta dialogheaza in sufrageria maica-sii cu propriul ei pantece. brigitte intreaba daca micutul nenascut se afla deja inauntru.

nu, spune uterul lui brigitte, tot gol sunt.”

„in niciun caz, in paula nu e tandrete. in paula nu este absolut nimic. cand, in cele din urma, vor fi cazut toate sperantele de pe paula, va fi usoara ca o pana, ca o pisicuta tanara sau ca un pui de gaina.”

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Amantele&8221;

  1. N-am abandonat-o, am citit-o mai greu doar și cam fără tragere de inimă. N-am prea avut cu ce să empatizez :)) E prea încrâncenată scriitoarea asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s