Drumul infometat

Autor: Ben Okri
Editura: Univers
O carte… ciudată. După primele câteva zeci de pagini mă uitam la ea, nu ştiam mereu care era realitatea, care era visul şi unde intra visul în realitate, dar am continuat să o citesc uşor confuză, pur şi simplu nu am putut să o las din mână. Voiam să aflu ce se întâmplă mai departe, dar, şi mai mult, încercam să îl înţeleg pe autor, prin ce stări a trecut când a scris-o, precum şi cât de bolnavă îi poate fi mintea.

Revenind la conţinutul cărţii, prin ea aflăm povestea lui Azaro, un copil care trăieşte alături de Mama şi Tata într-un ghetou, alături de multe alte familii sărace. O sărăcie oribilă, într-o cameră murdară, împărţită cu peste 50 de şobolani, cu un proprietar lacom şi cu vecini violenţi. Copilului îi place să se plimbe, de multe ori când stă prea mult pe-acasă simte că îl mănâncă tălpile şi că îl cheamă Drumul.

Hoinărind, descoperă împrejurimile. Ajunge la garaj, unde îşi vede tatăl muncind ca hamal, zdrobit de saci de ciment şi de sare, care îi fac pielea să se coloreze în gri, să se cojească şi să se umple de răni. Ajunge şi la piaţă, unde îşi vede mama vânzând diverse şi luându-se la bătaie cu bărbaţi care vor să îi ia locul de la tarabă. Dar cel mai des ajunge în barul Doamnei Koto, unde vin tot felul de oameni ciudaţi, se îmbată şi se bat. Iar când stă acasă, cartierul lor este în repetate rânduri asaltat de reprezentanții celor două partide politice aflate în competiție: cel al Săracilor şi cel al Bogaților. Ambele tabere le fac promisiuni, dar, când sosesc, pe lângă daruri otrăvite, vin pregătite cu bice şi bâte, şi de fiecare dată ghetoul se frânge în imagini apocaliptice. Vedem disperarea oamenilor care sunt în stare să îşi dea şi viaţa pentru puţinul pe care îl au, iar în urma tuturor întâmplărilor rămâne o durere apăsătoare.

Pe lângă toate acestea, Azaro are de înfruntat spirite. Există o uşoară contradicţie în explicaţiile din carte. La început se spune ca akibu s-a născut ca Azaro, care este de fapt un spirit-copil, apoi, mai târziu, că akibu sunt spirite care intră în trupurile copiilor. Oricum, înainte să plece din lumea cealaltă, spiritul lui Azaro a făcut un legământ cu frații săi, de a se întoarce cât mai repede. Dar, când se năştea copilul, a ales să rămână în această viaţă, de dragul mamei sale, ca aceasta să nu sufere în urma pierderii lui. Desigur, fraţii săi din lumea spiritelor nu acceptă încălcarea legământului şi tot încearcă să îl atragă pe Azaro înapoi în lumea lor, în repetate rânduri. Dar el continuă să aleagă viaţa, cu suferinţa şi greutăţile ei.

Este o carte minunată, e diferită de mai tot ce-am citit eu până acum, chiar şi în afara maratonului. Empatizarea cu personajele a avut loc la alt nivel, mai nimic din carte nu seamănă cu întâmplări şi stări pe care să le fi cunoscut pe pielea mea, din fericire. Dar există oameni care îşi duc zilele în felul acesta. Toata viaţa lor. Şi nu se lasă. Şi îţi dai seama cât de slab eşti faţă de ei şi nu poţi decât să le admiri puterea, rezistenţa, răbdarea şi îndârjirea.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Drumul infometat&8221;

  1. una din cartile pe care incerc sa le ochesc de ani buni in vreun loc sau altul. din pacate atunci and vad ce scor are editia de la univers imi dau seama ca prefer sa o caut in engleza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s