Gabriela

Autor: Jorge Amado
Editura: Univers
„Sub soarele arzător, cu spatele gol, cu secerile legate de prăjini lungi, lucrătorii culegeau fructele de cacao. Cădeau cu un sunet surd fructele galbene, iar femeile şi copiii le adunau şi le desfăceau cu lama cuţitelor. Se îngrămădeau boabele de cacao moi, albe de miere şi erau încărcate în coşuri mari de nuiele, purtate pe spinările măgarilor spre zăcători. Lucrul începea când se crăpa de ziuă şi sfârşea la lăsatul serii, o bucată de pastrama prăjită în făină şi-un fruct copt de arbore de pâine, mâncare în fugă la ceasul când soarele bătea în creştetul capului. Glasurile femeilor se înălţau în triste melopee închinate muncii.”

Astfel de pasaje minunate tot întâlnim în Gabriela lui Jorge Amado. Intri în viaţa de zi cu zi a locuitorilor din orăşelul Ilheus, detaliată cu minuţiozitate de ceasornicar. Cartea are două părţi (Un brazilian de neam arab şi Gabriela, garoafă şi scorţişoară), fiecare de aproximativ 200 de pagini. Prima parte ocupă doar două zile din viaţa oamenilor din Ilheus, dar se întâmplă atât de multe de parcă ar trece luni. Dar nu, Amado te transformă într-un voyeur iscusit care descoperă pe rând toate grupuleţele: cele două tabere de politicieni, coloneii influenţi cu plantaţii de cacao, artişti, afemeiaţi, fete bătrâne, fete nemăritate, curtezane, soţii… Simţi pulsul orăşelului în dezvoltare, pentru care politicienii se zbat care mai de care să îşi impresioneze alegătorii cu mai multe semne ale progresului, începând cu autobuzele care scad durata drumului dintre oraş şi plantaţiile din jurul său şi terminând cu noile speranţe de a avea un port funcţional în Ilheus, pentru a nu îşi mai exporta marfa prin vecinii bahieni, pierzând astfel taxe importante. Şi, deliciul cărţii, bârfe şi intrigi între toate grupuleţele, care îmi amintesc la prima vedere de Malena. Iar toate acestea se concentrează în jurul barului Vesuvio, al sirianului Nacib, care se plimbă peste tot în căutarea unei bucătărese, comoară greu de găsit şi de păstrat într-un orăşel ca Ilheus.

Până la urmă o descoperă în cea al cărei nume îl poartă întregul roman. Şi care apare abia la pagina 101. Şi totuşi nu îi simţi lipsa până atunci, cartea fiind în primul rând despre schimbările din Ilheus, cu trecerea sa de la tradiţie la modern (şi, după părerea unor clerici şi a fetelor bătrâne, de la moralitate la imoralitate), şi abia apoi despre relaţia de dragoste dintre Nacib şi Gabriela.

Şi un element nemaiîntâlnit în acest fel până acum: Amado oferă cititorului spoiler după spoiler. La începutul fiecărei părţi, scrie pe scurt ce se întâmplă. Apoi fiecare capitol începe cu nişte versuri care prezic acţiunea capitolului respectiv, uneori sună ca un simplu cântec, alteori ca un blestem. Şi apoi, în caz ca ai uitat toate spoilerele de până atunci, mai toate subcapitolele au titluri de genul Despre… sau În care…. Dar toate acestea nu contează, tu vrei să ştii detaliile, asta te interesează, acolo este esenţa acestei cărţi!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Gabriela&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s