Capitanii nisipurilor

Autor: Jorge Amado
Editura: Univers

Deschidem cartea şi dăm peste un articol şi o serie de scrisori publicate în Jurnalul de Seară din orășelul Bahia. Aflăm despre o spargere dată de o bandă de puști şi ne amuzăm citind cum poliţia, judecătoria şi casa de corecție se învinovăţesc între ele pentru lipsa măsurilor luate împotriva inculpaților.

Apoi, într-o noapte, suntem duşi parcă pe furiş în vizuina celor din banda Căpitanii Nisipurilor, o magazie de pe plajă, unde stau adăpostiți mai mulți copii, cel mai mic de vreo opt ani, cel mai mare de vreo șaisprezece. Ni se conturează în detaliu personajele mai importante: Pedro Glonţ (şeful lor), João Vlăjganu, Vrăjitoru, Şchoipu, Acadea, Cotoi, Viaţa, Râpă. Cu duioșie, naratorul ne povestește pe rând viața de până atunci a fiecăruia. Cândva au fost copiii cuiva, dar fie le-au murit părinţii, fie au fost abandonați, fie au fugit de acasă din diverse motive şi au ajuns pe străzi, hoţi şi vagabonzi. Au fost obligați să îşi uite copilăria şi să devină oameni mari. Fumează, beau, vorbesc urât, iar sexul este deja o banalitate pentru ei. Însă, dincolo de toate acestea, „toţi căutau o mângâiere, ceva în afara acelei vieți dure”.

“[…] ei niciodată nu fuseseră copii cu adevărat. De când erau mici, ducând viaţa plină de primejdii a străzii, Căpitanii Nisipului erau asemenea unor bărbați. Diferenţa era doar de statură. În rest, erau la fel: iubeau şi răsturnau negresele pe plajă, furau ca să-şi câştige traiul, asemenea hoţilor din oraş. Când îi prindeau polițiștii luau bătaie la fel ca oamenii mari. […] În timp ce alți copii n-aveau de făcut altceva decât să se joace, să înveţe, să citească, ei se trezeau vârâţi în încurcături pe care doar niște oameni mari puteau să le rezolve. […] A fi copil înseamnă să ai o casă, tată, mamă, să nu ai responsabilităţi. Ei n-avuseseră nici tată, nici mamă în viața lor de pe stradă. Şi întotdeauna au trebuit sa-şi poarte singuri de grijă. Întotdeauna au avut responsabilităţi de bărbaţi.”

Felul în care ne sunt povestite întâmplările Căpitanilor Nisipurilor ne face să ne simțim complici la aventurile lor şi cumva părtași la secretele lor. Undeva prin carte scrie că nimeni nu îşi iubește orașul mai mult ca un vagabond şi tocmai de aceea prin ochii lor orașul prinde viaţă, plin de culoare. Simţim soarele care arde ziua, ploaia care cade prin găurile acoperişului sub care dorm copiii, ne plimbăm pe străzi prăfuite şi ne întristăm aflând poveştile unor vieți pline de sărăcie şi mizerie. Cunoaștem şi mai bine Bahia prin oamenii care le sunt prieteni şi îi ajută din când în când: Querido-de-Deus, un luptător de capoeira, părintele José, Don’ Aninha, practicantă de candomblé, şi João de Adão, un hamal de la docuri.

Un personaj important este Dora, singura fată care ajunge membră a bandei. Prima lor pornire când ajunge în vizuina lor este să profite de ea, dar Vrăjitoru şi Vlăjganu (şi mai apoi şi Glonț) o apără, repetându-le celorlalți că este doar un copil la fel ca ei. Până la urmă o lasă în pace, iar fata începe să se apropie de toți cu blândețe. Le coase hainele, le ascultă poveștile, le aduce alinare şi băieții îşi amintesc de mamele lor. Când o au pe Dora între ei se simte cel mai acut nevoia lor de afecțiune, de a fi lăsați să fie copii ca toți ceilalți.

„Şi au uitat cu toții că nu erau asemeni celorlalți copii, au uitat că nu aveau casă, nici tată, nici mamă, că trăiau din furtișaguri, ca hoții în toată firea, că lumea din oraș se temea de ei ca de niște gangsteri. […] au uitat de toate şi au devenit la fel ca toți copiii, călărind căluții din carusel, rotindu-se odată cu luminile.”

Căpitanii Nisipurilor este o carte plină de căldură şi duioșie, de râsete, dar şi de mâhnire. E o carte care se simte.

Edit, 17.12.2013:

Citind blog-ul Deei, am aflat ca a aparut si un film dupa aceasta carte. Aveti trailer-ul mai jos:

Anunțuri

Un gând despre &8222;Capitanii nisipurilor&8221;

  1. Pingback: Cititorul din pestera | Raftul Mirelei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s