Femeia care a uitat sa nasca

Autor: Ina Ilie
Editura: Curtea Veche

Am avut îndoieli în legătură cu alegerea unei cărţi de literatură contemporană cu autor român, pentru că, la fel ca şi în filmele româneşti mai noi, se apelează prea mult la vulgaritate pentru a părea cool. Iar pe mine nu mă încântă deloc să citesc cuvinte pe care în viaţa de zi cu zi le aud mai des decât şi-ar dori urechile mele.

Din ce citisem din descrierea cărţii mă aşteptam la altceva şi chiar eram încântată când am deschis-o. Îmi părea prietenoasă, are chiar şi câteva pagini cu desene şi scrieri şerpuite, care duc cu gândul la nişte pagini dintr-un jurnal personal. Iar descrierile Inei Ilie sunt minunate, pline de detalii cunoscute, văzute prin București şi pe la locuitorii acestuia. Ştii cum e la aeroport, ştii cum sunt vecinii, ştii cum sunt oamenii din spitale, ştii cum sunt tipele din baruri şi tipii de pe plaja din Vamă. Parcă răsfoieşti un album şi priveşti fotografii, prinzi imaginea de ansamblu şi analizezi elementul (sau elementele) pe care a focalizat autorul.

Dar sunt doar tablouri peste tablouri, cărţii îi lipseşte unitatea. Sunt multe povestiri, unele se leagă între ele, altele nu. Apar multe nume, iar unele se repetă în mai multe povestiri, cum ar fi Irina. Dar nu mi-e clar dacă în toate povestirile este vorba de aceeași Irina.

La finalul cărţii m-am simţit uşor ameţită şi confuză. Nu mi-e clar ce am citit, ce scop avea. E ca şi cum cineva merge pe stradă sau stă undeva pe o bancă şi priveşte trecătorii şi îşi imaginează povestea fiecăruia. Da, unele momente sunt înduioşătoare, îţi aduc un zâmbet sau te întristează, dar nu suficient pentru a se număra printre cărţile mele favorite.

Dar iată totuşi una dintre părţile bune:

„Faţă în faţă cu el, în pat, încerca o tandreţe de dicționar, învăţată şi exersată, pe care o putea aplica pe câini şi pisici, pe copii şi bărbaţi. Știa cum să nască mângâieri, dar era mai greu să nască iubire. Era în punctul în care nu le mai putea confunda, nevoia de tandreţe şi de iubire, iar asta ii săpa golul în suflet. E greu să nu ştii cum e mai bine. Ce înseamnă, în primul rând, “mai bine”. Iubirea înseamnă şi suferință, tandrețea poate fi linişte, somnul în braţele cuiva poate aduce, măcar pentru o noapte, uitare.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s